Campania electorală se apropie de final. Crin Antonescu a ieşit dintr-o cursă şi şi-a băgat susţinătorii în alta, sperînd că rezolvă criza politică. Acum au mai rămas scandalagiul Băsescu şi Geoană-omul-de-paie. Din nou, cei care nu fac parte din nucleele dure trebuie să aleagă între cele două rele.
Şi cum proiecte nu am prea auzit (Geoană ce-a mai schiţat cîte ceva, da’ aşa de futuristic că nu-ţi prea vin să le iei de bune), ne rămîne să ne uităm doar la imagini şi să alegem cum ne pricepem fiecare. Vorba tovarăşului Ilici, “fiecare votează cum îl duce capul”. Să nu uităm însă că rîdem numai pînă în 6 decembrie.
1. Pentru că există şi pentru că are valoare, o manea frumoasă n-a stricat niciodată unui candidat la preşedinţie, mai ales cînd ţi-o cîntă Nicolae Guţă – Regele Manelelor (ca în Regele Junglei) şi Roxana – Prinţesa Ardealului (hai, no!). Dacă nu puteţi urmări versurile sau vă lasă nervii pe parcurs, iată cîteva:
Hai, mîndro, să ne-mbrăcăm, să mergem să ştampilăm, să mergem să ştampilăm/ Da ai grijă cu votezi, tu (?), pui ştampila pe Băsescu, pui ştampila pe Băsescu.
Am să beau după votare 44 de pahare, (…) Bărbate după votare o să-ţi fac nişte grătare, şi Băsescu, Doamne-ajută, să ia şi 80 la sută.
2. Din acelaşi ciclu: Băsescu e jucător, da-i aproape de popor. Astea-s mai tari decît interviurile de la EtnoTv din seria Văru’ Săndel faţă-n faţă c-un Băsel. Analiza politică a Alianţei DA e de mare fineţe şi aia cu “au avut gînduri perverse şi grupuri de interese”. LOL.
3. Din lumea celor care-s contra, două bucăţi de atac sub centură la adresa domnului preşedinte. Prima chiar în coaie, da’ să sperăm că trece peste asta.
4. Şi nici hip-hoperii n-au stat degeaba zilele astea. Chestii grele, cu morală, cum numai de după blocurile gri mai iese. Postată în iunie 2009, la jumătate de an de criză… numa’ să nu plîngeţi. “Mai degrabă te sabotez decît să te votez (…) Ca artist n-am nici o şansă ca un electrician închis / Apărat de o Constituţie slabă ca un somalez închis”
5. Din seria “Bă, ce-aş mai pocni-o”, susţinătorii lui Crin Antonescu îl provocă pe Traian cu un video cu o fetiţă care îi spune “La revedere” lui “nenea Băsescu”. Altele de vîrsta ei s-au săturat de politică şi-l aşteaptă pe Ghiţă la portiţă. Să nu ajungă ea o Hillary Clinton cînd o fi mare?!
6. Un video extrem de serios împotriva lui Mircea Geoană, pe care nu-l înţeleg decît cei care ştiu să citească. Dacă închizi ochii şi asculţi numai vocea lui Băsescu şi vezi soluţia ieşirii din criză. Johnny Depp a luat vreo 35 de milioane de dolari numai pentru Piraţii din Caraibe 4. Dacă lua Băsescu rolul, pînă la Piraţii din Caraibe 10 depăşeam PIBul Statelor Unite. Ce frumos sună: “Vom trece cu bine de furtună şi vom acosta nava într-un port liniştit, cu tot echipajul la bord”…
7. Frumos făcut, da’ io nu prind mesaju’. Ceva cu Geoană care n-o să fie mai mult decît un şef la bostănărie, pe versuri e Paraziţii.
8. O altă bîlbă din campania subţire a pesedeului, nu că Băsescu ar fi mai răsărit. Îi şi văd în jurul mesei şi dînd idei de slogan. Ăsta cu “Informat şi nu Emoţional!” e sublim prin felul în care nu spune nimic. Adevăru-i că nu ştiu cum te-ai putea ataşa emoţional de Geoană. Pentru el ar fi mai uşor să fim mai roboţi: bagi discursul iese votul, input-output.
9. Şi seria mea preferată, cu prostănacul în spaţiu. Îi felicit pe cei care le-au făcut, la fel şi pe aia cu Oprescu şi Iliescu. Trebuie să recunoaştem că, în tabăra lui Băsescu, pe lîngă manelişti mai sînt şi nişte băieţi cu imaginaţie.
10. Aşa se deturnează un clip de campanie şi se creează un brand. LOL. Să apreciem coloana sonoră.
Şi să terminăm cu o întrebare a unui om mai deştept decît noi şi decît ei: “Oare e splendid sau e o idioţenie să iei viaţa în serios?” Oare? Şi să votăm cît putem de bine!!!
Primul lungmetraj semnat de sud-africanul Neill Blomkamp, „Districtul 9”, a devenit deja un fenomen, în primul rînd datorită succesului campaniei de teasing de care a avut parte mai ales în Statele Unite şi datorită căreia investitorii şi-au recuperat banii încă din primul weekend în care filmul a ajuns în cinematografe. Pînă acum, potrivit Wikipedia, filmul a avut încasări de aproape 160 de milioane de dolari, de mai bine de cinci ori mai mari decît investiţia totală.

Cam aşa aş putea rezuma stilul melancolic al britanicului Fink – Fin Greenall – aflat la al patrulea album. “Sort of Revolution” pare în acelaşi timp relaxat şi rafinat, folkul îmbinîndu-se cu ritmurile jazzy sau electronice. Fink face o muzică de ascultat mai ales în momentele în care ai nevoie de linişte şi pace. Şi aici, preferata mea de pe albumul lansat în mai 2009 este “Nothing Is Ever Finished”, pe care o puteţi asculta mai jos.
Deşi în ultima vreme am tot văzut filme de la mediocre la foarte bune, despre care poate o să mai adaug cîteva rînduri altădată, în seara asta am terminat ultimul blockbuster cu Nicolas Cage – un actor despre care, la un moment dat îmi făcusem o impresie destul de bună. “Knowing” sau “Numere fatale” – cum mai simplist e tradus pe limba noastră – e o prostie fără margini, de la prost scrisă, expirată, extrem de prost jucată, cu un Cage incredibil de plictisit, care nici măcar nu mai încearcă să mascheze faptul că e depăşit de situaţie. Vorba aia, rahatu-i pînă-n gît.