*
citesti...
Filme

Tom Ford şi colecţia de tristeţe

Colin Firth şi multele lui întîlniri

A Single Man”, debutul regizoral al designerului vestimentar Tom Ford, a făcut valuri încă de anul trecut, cînd a fost prezentat, în premieră mondială, la Veneţia. Performance-ul britanicului Colin Firth i-a adus acestuia, atunci, premiul pentru cel mai bun actor, trofeu la care a mai adăugat destul de multe nominalizări şi un BAFTA la el acasă. Meritat, n-ai ce spune, mai ales că jocul lui dă greutate unui film pe care Ford l-a gîndit fin, dar sclipitor, întocmai ca mătasea într-o paradă de costume, decoruri, muzică şi alte sensibilităţuri de modiste.

Firth încalţă papucii lustruiţi ai profesorului universitar britanic George Falconer, stabilit în urmă cu multă vreme în California. La o lună după ce Rusia şi Cuba au tras o sperietură pe cinste amicilor de dans de pe ringul Războiului Rece, George dezvoltă şi el o teamă existenţială. Cea de viitor, de absenţa acestuia, de singurătate, de trezit în fiecare dimineaţă într-o casă de sticlă, pustie, din care lipseşte o jumătate. Jumătatea e Jim (Matthew Goode), iar lipsa lui provoacă o durere fără multe cuvinte, întocmai ca de început de „Love Story” („Ce poţi să spui despre o fată de 25 de ani care a murit? Că era frumoasă şi extraordinară? Că îi plăceau Mozart şi Bach, Beatles şi eu?”, cum zicea Oliver Barrett al patrulea într-un film mult mai plîngăcios).

Pe parcursul unei zile, posibil ultimei lui zile, George se îmbracă la patru ace, bea o cafea, merge la universitate şi le ţine studenţilor o lecţie despre artificialitatea păguboasă a fricii şi lucrurile care contează cu adevărat, îşi goleşte caseta de bijuterii, flirtează şi respinge avansurile unor personaje pasagere prin viaţa lui, ia cina cu buna lui prietenă Chartlotte (Julianne Moore)… Ca un priveghi pe dos, în care personajul principal se desparte, rînd pe rînd, de toate „posesiunile” lumeşti, în care, în loc să stea ţeapăn între patru scînduri, mortul se mişcă senzual prin lume trăindu-şi clipa. Iar Firth joacă elegant mortificarea şi fiecare tremur al unei lumi muribunde la atingerea unei pale de aer proaspăt, de speranţă nouă.

Imaginile sînt delicate şi teatralizate, ca nişte coperte de reviste glossy, muzica gîdilă siropos naturelul siropos al Crăcăneilor din audienţă (asta dacă n-au văzut „Fîntîna” lui Arronofsky şi sar să strige „Plagiat!” la fiecare acord al temei realizate de Abel Korzienowski), în timp ce efectele care aprind, periodic, feţele actorilor, plasează tehnica lui Ford la graniţa subţire dintre haute-couture şi kitsch. Pe care, la final, debutantul o încalecă grosolan, cuprins însă de bunele intenţii ale romanticului incurabil, prea prins poate de romanul omonim al lui Christopher Isherwood şi de evidentele concidenţe biografice.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Actualizări Twitter

  • RT @simonpegg: Ha I wrote 'waste' instead of 'waist'. Must have seemed a bit hard on myself. If you get my meaning.> 3 years ago
  • INJUST: Daca ma-ta are cratima, mama de ce nu are?> 4 years ago
  • Pierdut vointa sa muncesc. Ofer recompensa. In caz contrar, o declar nula!> 4 years ago
  • La asta nu m-am gandit. pentru #cluj . Ce inseamna un @danielrus la casa omului. As adauga baruri pe pontoane in unele zone de pe Somes.> 4 years ago
  • deja al doilea joc de cuvinte la care s-a mai gandit cineva inainte. call me mr. originality... si totusi the duck knight rises?> 4 years ago
%d blogeri au apreciat asta: