*
citesti...
Expoziții

În care autorul vorbeşte despre dinozauri, televizoare, CFR Cluj şi şniţelul cu piept de pui

A trecut noaptea muzeelor. O să mai vină şi la anul, aşa că nu ar strica nişte observaţii că, poate, cineva acolo sus le citeşte.

Pentru mine, noaptea a început, ca orice noapte, ziua. Pe la 17.30 cînd am intrat la Muzeul Etnografic de pe Memo. Extrem de bine renovat, un spaţiu minunat. Din păcate, cum se aşteptau la multă lume, n-au împărţit ghiduri tipărite, aşa că a trebuit, alături de o viitoare dentistă din Brăila, să-i explicăm amicului ei din Marea Britanie cam ce erau obiectele tradiţionale, că nu scria nicăieri. La parter se plimba o doamnă mai în vîrstă care, cu o amabilitate şi ospitalitate tradiţionale (nu e o ironie!), ne răspundea la toate întrebările. Din păcate, pe domnişoara de la etaj am reuşit s-o încui cu întrebarea logică: „Dacă în România nu trăiau păuni, de unde-şi aduceau ţăranii penele ca să-şi facă ditamai evantaiele la pălărie?”. Văzînd-o că ezită am ales soluţia propusă de tătucul Băsescu: am dat un google. Aşa că după multe căutări am descoperit că, dacă în Europa păunul a ajuns undeva prin secolul 6, în România a ajuns să fie crescut în captivitate mult mai tîrziu, intrînd în ţară prin Vest, pe la Timişoara, Oradea, Arad.  Deci de acolo şi penele.

La capătul expoziţiei permanente era poziţionată una cu nişte superbe vase ceramică, ale artistului Les Gabor din Baia-Mare. Preţurile mergeau de pe la 7 euro pînă la peste 200. Vorba aia: noi nu ne vindem tradiţiile ieftin şi-i bine să fie aşa.

De la Etno am mers la Muzeul de artă care, pe la 19.00 avea gratiile puse, aşa că am luat-o spre Muzeul Universităţii. În afară de amabilitatea gazdelor, nu prea ai ce vedea pe-acolo. Ca turist, mă gîndesc. O serie de obiecte vechi de prin laboratoarele de fizică şi de chimie, un aparat de fotografiat Zeiss din antichitatea artei fotografice, poze cu universitatea de-a lungul timpului, diplome, distincţii, medalii, sigilii şi chiar un birou de profesor. Expoziţia temporară însă nu a fost o revelaţie. Mai revenim!

Dar adevăratul spectacol era peste drum, în clădirea centrală a Universităţii. Dacă meteoriţii – pe care eu sincer îi suspectez că au omorît dinozaurii =)) – nu sînt nişte pietre prea interesante, atîta doar că-s extraterestre, la paleontologie am avut ce băga la cap: că dinozaurii din ţara noastră care trăiau în special în Haţeg, un fel de insulă în marea platformă a Apuliei, au apărut în ultima perioadă a mezozoicului, că erau caracterizaţi de nanism (adică erau mititei – probabil de-aici şi tradiţia cu mititeii prin părţile noastre), că mamiferele erau foarte-foarte mici pentru că dinozaurii erau mari şi că, după ce ăia şi-au dat obştescul sfîrşit, şoarecii şi alţi născători de pui vii au început să joace pe masă şi să ia proporţii, că dinozaurii aveau creierul cam cît o caisă şi că unul de doi metri nu făcea ouă mai mari decît o găină – de aia nu s-a luat în considerare investiţia într-o fermă de dinozauri ouători.

Tot la paleontologie mai sînt: cuiburi cu ouă de dinozaur, aşa că nu zăboviţi prea mult pe-acolo, că aşa a început şi „Jurasic Park”, un cap de dinozaur, oase de rinocer din Piaţa Gării (rinocer cu blană), un schelet întreg de Moş Martin preistoric şi, minunăţia-minunăţiilor, oase de focă din Mănăştur, care fac lumină în investigarea comportamentului electoral al celor care acum populează aceeaşi regiune. (Un prieten spunea că focile acuma trăiesc în Gruia, da’ cei de la paleontologie nu ştiau să fi existat o mişcare importantă a acestor animale preistorice în marea epocă a migraţiilor. Se mai cercetează)

Că tot veni vorba de Gruia, cînd îţi era berea mai bună la terasă, centrul s-a umplut (vorba vine) de suporterii CeFeReului, care, cu surle, trîmbiţe, steaguri şi-n salt de căprioară (parol!) şi-au urlat bucuria că au luat cupa… sau campionatul, că eu nu mă pricep la fotbal. Din cîte mi-am dat seama, s-au tot învîrtit prin centru să caute o fîntînă să se scalde asemenea focilor preistorice din Mănăştur, că din tulnicăresele lu’ Avrămuţ nu mai curjea nimicuţa. Dumnezeu ăl de sus şi-a făcut milă de ei şi le-a dat o ploicică să-i ude pîn’ la inimioara lor vişinie. Medicii specialişti au fost avertizaţi asupra numărului mare de pneumonii care se vor înregistra în următoarele zile. Un transport mare de polidin a fost trimis în această dimineaţă spre Cluj, iar forţele de ordine au primit un avertisment că, cel puţin pînă la event, ceferiştilor le va fi cam greu să stea pe curul lor.

Dar să ne întoarcem la muzeele noastre. La Artă, de exemplu, unde am primit cea mai mare lovitură de ieri. Galeria Naţională a fost închisă, aşa că nu mi-am putut termina seara cu Albăstrelele lui Luchian. În schimb, am văzut expoziţia TV Mania a lui Erno Ciupe Bartha. O colecţie despre felul în care televizorul a acaparat pînă şi cele mai intime momente ale vieţii noastre cotidiene, despre cum a denaturat tradiţia şi despre dependenţa de televizor care a devenit our ball and chain. O temporară pe care nu ar trebui să o rateze nici amatorii de artă, nici cei care vor să-şi remobileze casa cu gust. O să vedeţi de ce.

De la Muzeul de Artă ne-am cărat pînă la Bastion, unde Muzeul de Istorie trimisese o „colecţie” de arme. Adică vreo patru săbii şi cam tot atîtea pistoale. Într-adevăr, erau spectaculoase prin ornamentaţia bogată care amintea de dublul rol de obiecte de măcelărit şi de paradă. Iar la etaj erau o serie de fotografii despre peşteri. Mie nu-mi plac fotografiile despre peşteri.

Am trecut şi pe la Casa de cultură a studenţilor, să aşteptăm „Circul Vesel” al lui Claudiu Mitcu. Dar n-am rezistat. Încă mai erau materialele TVR-ului despre artişti, se făcuse tîrziu şi ne chiorăiau maţele puternic. Aşa că după un extraordinar material despre Egon Marc Lovith, pe care vi-l recomand la maxim, am tăiat-o să băgăm la stomăcel un sandviş de la Speed, locul cu una dintre cele mai împuţite buzi din Cluj. Totuşi, şniţelul meu a fost aproape perfect şi nu m-am simţit vinovat că l-am mîncat după miezul nopţii. The end.

Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;În care autorul vorbeşte despre dinozauri, televizoare, CFR Cluj şi şniţelul cu piept de pui&8221;

  1. daca tot faci vorbire de lighioane stravechi nu trebe sa uiti de cretinozaurii de manastur varsatori de sange de cameraman.
    ursuletii panda tunsi zero se vor simtii neglijati ca nu-s si ei consemnati in preacinnstita scriitura si vor scoate din gatlejuri lugubre sunete onomatopeice: uuuuuuuuuuu…. uuuuu..

    Scris de io | Mai 19, 2010, 11:11 am

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: În care autorul vorbeşte despre artă, CFR Cluj, focile din Mănăştur şi un şniţel de pui | Blogul FTR.ro - Mai 16, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Actualizări Twitter

  • RT @simonpegg: Ha I wrote 'waste' instead of 'waist'. Must have seemed a bit hard on myself. If you get my meaning.> 3 years ago
  • INJUST: Daca ma-ta are cratima, mama de ce nu are?> 5 years ago
  • Pierdut vointa sa muncesc. Ofer recompensa. In caz contrar, o declar nula!> 5 years ago
  • La asta nu m-am gandit. pentru #cluj . Ce inseamna un @danielrus la casa omului. As adauga baruri pe pontoane in unele zone de pe Somes.> 5 years ago
  • deja al doilea joc de cuvinte la care s-a mai gandit cineva inainte. call me mr. originality... si totusi the duck knight rises?> 5 years ago
%d blogeri au apreciat asta: