*
citesti...
Filme, TIFF 2010

TIFF 2010.4. Competiţie – Evadări în „Altiplano”

Belgia: van Eyck, ştrumfi, fraţii Dardenne şi cartofii prăjiţi. Cam astea-s punctele cardinale ale Belgiei (Eu unul am mari reţineri faţă de o ţară despre care wikipedia spune că e renumită pentru cartofii prăjiţi. Dar, pînă la urmă, ce ştie wikipedia?). Poate că de sărăcia peisajului belgian au încercat să scape Peter Brosens şi Jessica Hope Woodworth de şi-au luat în spinare camerele de luat vederi şi au fugit să facă filme pe unde au văzut cu ochii. Şi au dat cu ochii de comunităţile izolate de pe crestele Anzilor şi pe cele din întinsa stepă a Mongoliei.

Realismul magic, exploatat in Khadak

Punctul de întîlnire al celor doi regizori belgieni e undeva departe, în pustiul populat de cai, oi, oameni şi iurte, pe cînd mai experimentatul Peter îşi finaliza „Trilogia Mongoliei”, o serie de documentare despre cultura şi civilizaţia îndepărtatelor puste. La sfîrşitul anilor 1990, tot în Mongolia, Jessica lucra la „Urga Song”, un film nominalizat de International Documentary Association printre cele mai bune realizări studenţeşti ale lui 1999.

Din acel punct fix – Mongolia – cei doi regizori au pus bazele unui cuplu care pînă acum a lansat două filme de lung metraj, amîndouă puternic tributare documentarelor semnate anterior. „Khadak”, lansat în 2006, a măturat întreaga lume şi a strîns aprecierile criticilor şi ale juriilor, culminînd cu nominalizarea pentru Marele Premiu al Juriului la Sundance Film Festival şi premiul pentru debut la Veneţia.

Mai mult decît povestea neobişnuită a tînărului Bagi, chinuit de chemarea magică a strămoşilor care intră într-un conflict puternic cu viaţa banală pe care şi-a ales-o, „Khadak” e dovada ochiului european fascinat de moştenirea culturală aproape intactă a unei comunităţi închise. Brosens şi Woodworth surprind cu un extraordinar simţ etnografic atît marile axe care circumscriu existenţa populaţiei mongole, cît şi micile detalii ale vieţii cotidiene, de la vestimentaţie, la mobilier, instrumente muzicale etc. Distribuţia 100% autentică îşi aduce o contribuţie imensă la impresia de veridicitate, de document, a filmului.

Conflictul interior al tînărului Bagi este reluat de cei doi şi la nivel macro, prin sublinierea excelentă a condiţiei unei comunităţi dezrădăcinate. Dintr-o dată, vestimentaţia bogat colorată devine gri, spaţiul deschis şi comun al iurtelor se schimbă cu cel compartimentat la sînge al apartamentelor-cutii de chibrituri, iar singura legătură cu viaţa de dinainte, dominată de credinţe ancestrale şi ritualuri magice, e asigurată de bătrîna şamaniţă şi delirurile induse de atacurile de epilepsie ale personajului principal.

Saturnina (Magaly Solier) ameninta intrusii din viata comunitatii traditionale din Anzi

Un conflict cultural asemănător se profilează şi în filmul cu care cuplul regizoral va ajunge anul acesta la TIFF. Imaginile spectaculare, ritualurile şi personajele exotice şi metaforele vizuale vor constitui cu siguranţă elemente centrale în „Altiplano”. Plasat în creierii Anzilor, unde, acum două decenii, Peter Bosens a realizat excelentul documentar „The Path of Time”, filmul urmăreşte două destine feminine: Saturnina (jucată de fascinanta Magaly Solier – „The Milk of Sorrow”) şi  Grace (intepretată de actriţa germană cu sînge persan Jasmin Tabatabai). Saturnina îşi duce viaţa în satul din Anzi şi e suprinsă în plin ritual de pregătire a nunţii, pregătirea pentru o nouă intrare în lume. Grace vine din Irak şi poartă cu ea imaginile oribile ale războiului, pe care l-a suprins prin lentila aparatului de fotografiat. Ajunse pe acelaşi „cîmp de luptă”, în timpul unui conflict între comunitatea locală şi o mare companie de minerit, cele două femei sînt forţate să împărtăşească acelaşi destin tragic.

Pentru că, într-un anumit punct, filmul devine, în mod explicit, un manifest împotriva distrugerii comunităţilor autentice din cauza intereselor financiare (cam tot pe unde bătea, mai puţin artistic, şi „Avatar”-ul lui Cameron), producţia a fost premiată cu trofeul pentru conştientizarea problemelor de mediu, la Bangkok (Special Golden Kinnaree Award for Environmental Awareness). Tot de acolo vine şi cu premiul pentru cel mai bun film. Cum însă nimeni nu e profet în ţara lui, „Altiplano” a fost nominalizat tot în 2009 şi pentru cel mai bun film, trofeu pe care însă l-a ratat.

„Altiplano” (Belgia / Germania / Olanda) – Regia şi scenariul: Peter Brosens, Jessica Hope Woodworth, Actori: Magaly Solier, Jasmin Tabatabai, Olivier Gourmet


Anunțuri

Discuție

2 gânduri despre &8222;TIFF 2010.4. Competiţie – Evadări în „Altiplano”&8221;

  1. ai uitat de berile trappiste, dacă e vorba de Belgia. şi de ziua de marţi 🙂

    Scris de laura | Mai 13, 2010, 5:05 pm

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Trilogia competiţiei TIFF 2010 – Cei 12, din care unul magnific (I) | Blogul FTR.ro - Mai 23, 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Actualizări Twitter

  • RT @simonpegg: Ha I wrote 'waste' instead of 'waist'. Must have seemed a bit hard on myself. If you get my meaning.> 3 years ago
  • INJUST: Daca ma-ta are cratima, mama de ce nu are?> 5 years ago
  • Pierdut vointa sa muncesc. Ofer recompensa. In caz contrar, o declar nula!> 5 years ago
  • La asta nu m-am gandit. pentru #cluj . Ce inseamna un @danielrus la casa omului. As adauga baruri pe pontoane in unele zone de pe Somes.> 5 years ago
  • deja al doilea joc de cuvinte la care s-a mai gandit cineva inainte. call me mr. originality... si totusi the duck knight rises?> 5 years ago
%d blogeri au apreciat asta: