*
citesti...
Filme

Final dezbatere: Comunitatea cinefililor

În ultimele luni m-am tot uitat în jur să văd care e publicul fidel al cinematografelor şi, spre satisfacţia mea, majoritatea plătitorilor de bilet sînt tineri, elevi sau studenţi şi tineri angajaţi, de pînă la 35 de ani… poate chiar 30. Dacă ar fi să monitorizez şi genurile care au mai mult succes, chiar şi ele pot fi catalogate aşa, ochiometric: acţiune, comedie, dramă (suprinzător de atractivă pare drama istorică, mai ales dacă are o distribuţie tare), horror (oricum genul nu ajunge prea des în cinematografe avînd şansa de a fi resuscitat de multiplex).

Astea ar fi doar două dintre caracteristicile care definesc amatorii de film cu care mă întîlnesc în sălile de cinema.

Puţin diferite sînt publicurile de festival şi cele de la evenimentele de gen organizate în Cluj. Fiecare loc are felul specific, pe care îl vom descoperi în viitorul apropiat.

Rămîne însă simpla întrebare: în ce măsură putem vorbi despre o comunitate de cinefili, care, dincolo de faptul că împart acelaşi sau aceleaşi spaţii, interacţionează, dialoghează, empatizează cu teme care afectează comunitatea etc. etc. Sau poate că o comunitate a cinefililor poate fi doar una virtuală, grupată în jurul siteurilor sau blogurilor de profil (vezi imdb.com, cinemagia.ro, cinemarx.ro), dar care e lipsită de interacţiunea reală, fiecare fiind la adăpostul unui avatar.

Aşa că tema mi se pare una de bază pentru o comunitate – dacă ea există – ai căror membri ar trebui să-şi pună mereu întrebările „de ce existăm?”, „ce avem în comun?”, „cum ne implicăm?” şamd.

Astfel că, întrebările pe care le pun la bătaie sînt „există, cu adevărat, o comunitate a cinefililor?” şi „cum arată şi ce ar trebui să facă o asemenea comunitate, dincolo de simpla existenţă”…

12

Comentarii

28.12.2008: Mihai

Asta e o intrebare din alea fata de care trebuie sa faci un luuung ocol ca sa poti sa raspunzi. In primul rind, un ocol in tine insuti, ca spectator (cinefilul sa mai astepte, spectator e cuvintul). Adica, sa-ti raspunzi tie la intrebari precum: ce fel de spectator sint? ce fel de filme vad? de ce le vad? de ce – in stadiu de exprimare primara – imi plac sau nu? de ce “nu-mi plac” anumite filme? etc.
Apoi: ce inseamna cinefil? sint eu cinefil? e important sa fiu cinefil? samd.
Si abia la urma sa zicem ca… mai putem “scoate capul in lume”, in “comunitate”: cine mai e cinefil cu mine? sint eu mai cinefil ca altii? sintem o comunitate de cinefili? e important sa fim asa? s.a.
Deci, cu riscul de a submina ideea acestei postari, voi cum ati raspunde la prima runda a intrebarilor astea individualizate?
Si plusez: ce facem cu comunitatile de cititori, de ascultatori de muzica, de turisti de muzeu, de spectatori de teatru…?

29.12.2008, urbanlightz

O să o iau de la coadă la cap şi reduc miza. De celelalte comunităţi ne vom lovi mai încolo. prima dezbatere am ales-o ca pe o continuare a kinetherapy.
poate ca ai dreptate şi miza e prea mare, dar numai de aici poţi începe o discuţie. nu pot sa nu remarc faptul ca, daca iti pui chiar si numai prima intrebare pe care o invoci, ai trecut deja de rangul simplului spectator, cu cit plusezi mai mult pe un fel de self consciousness, devii cinefil.
Nu cred ca majoritatea spectatorilor – necinefili – pentru care mersul la cinema sau urmaritul filmului din fotoliu sint doar simple ritualuri de relaxare (adica in loc de film poate fi o iesire la bere, plimbare cu iubita, catelul sau shopping) isi pun asemenea intrebari. Dincolo de o judecata de valoare pur subiectivă, în care cele mai simple impresii devin argumente, putini ajung sa-si dea seama ca sint un tip de spectator. Ca poate fi definit prin ce, cit, cum, unde si de ce vede filme.
În al doilea rind, cred ca ar trebui sa definim poate mai clar – de fapt eu ar fi trebuit sa fac asta – ce e ăla un cinefil. Dacă văd un film pe zi sînt cinefil? Ce mă scoate din categoria de spectator simplu şi mă bagă în cea de cinefil, dincolo de definiţia de dex: iubitor de filme cinemtografice.
Si atunci, ma gindesc ca putem porni cu un fel de definitie pentru “cinefil” de la caracteristicile de mai sus, la care putem adauga si că cinefil e cel pentru care experienţa cinematografică depăşeşte cele 90 – 100 – 120 de minute ale filmului pe care îl vede. Care face legaturi intre filme, intre actori, regizori, care isi completează experienţa vizuală cu lecturi – fie şi ele de revistă – care aşteaptă premiere sau are aşteptări de la x actor sau y regizor.
Pare a fi o comunitate mare, daca cinefilii cu constiinta de cinefil ar exista intr-adevar. Şi eu cred ca există, numai că găsesc foarte greu mijloacele de a comunica.

17.01.2009, Dohocampus

O comunitate mai larga nu stiu sa existe la Cluj. Insa, exista micro-comunitati. De exemplu, eu nu ma mai uit la filme de unul singur de ani de zile. Prefer sa ma uit cu prietenii. Unii dintre ei sunt toba de film (Radu Toderici, de pilda, care mai scrie in Verso despre filme!). Dupa filme povestim pe marginea lor. Ce ne place, ce nu ne place, incercam sa argumentam, desi nu sunt discutii la un nivel intelectual foarte ridicat.

S-ar putea sa nu fiu un cinefil adevarat, adictiv, pentru ca nu-mi place sa consum multe filme pe saptamana. Vad uneori si unul sigur, dar ajung usor in unele saptamani la maxim trei. Cam putin! Putinul asta vine dintr-o frustrare ca nu imi pot profesionaliza placerea cinefila: am propus mai demult o emisiune de film la TVR Cluj, cu imagini de la filmele care ruleaza la cinema, cu scurte interviuri cu tipi ca tine, Mihai, Luci Maier, Radu Toderici, maghiarii de la Filmtett etc, insa nu s-a acceptat. O fi vina mea ca nu stiu sa imi comunic bine ideile si nu inchistarea specifica televiziunii de stat. Nici la revistele si ziarele locale nu poti sa scrii pentru ca nu exista interesul pentru cronica de film. Revistele culturale sunt putine, ocupate, si, mai important, defazate de ritmul saptamanal de rulare a filmelor in cinema. De aceea, e greu sa faci critica de intampinare, cum i se spune in literatura. Daca suntem nitel rautaciosi putem spune ca sunt defazate de public si pe multe alte domenii culturale, nu doar pe cinema.

Tin minte ca am facut cateva luni o emisiune de film la fostul CD Radio. Nu era grozava ca eram tanar si neexperimentat, dar in timp ar fi devenit o emisiune brici. Am luat la un moment niste bani, iar directorul de atunci, Catalin Condurache, a venit sa imi spuna ca s-a facut o greseala la contabilitate, ca ei nu platesc colaboratorii studenti. Imi spune ca nu imi cere banii inapoi, dar spera sa le fiu recunoscator pe viitor ca mi-au dat banutzii astia. Am fost complet nerecunoscator ca am renuntat la emisiune si am plecat. Cu intarziere, imi cer cer scuze domnului Condurache.

Ce vreau sa spun cu povestea asta? In ciuda TIFF-ului, mentalitatea de aici, din Cluj, nu incurajeaza o cultura cinefila. Exista in schimb un consum, in foarte mare masura necritic, de film! Sau critica e doar pe IMDB…

Deci, ca sa fiu succint ca m-am labartat: comunitatea de cinefili o sa existe la Cluj doar cand se largeste masa critica de cinefili. Acesta masa critica se poate invarti in jurul unei reviste de specialitate, a unor bloguri colective sau individuale, a unor emisiuni de specialitate, ori ale unor articole saptamanale de ziar, ale unor vizionari constante de grup. S-ar mai putea largi prin productia unor studii de specialitate, productia regulata a unor scurtmetraje, organizarea unor festivaluri locale (in afara de TIFF ar fi fain unul pe documentar!) etc. Atata timp cat conditiile astea se respecta, ai si comunitatea de cinefili! Pana atunci ai o masa necritica de consumatori de film.

22.o1.2009, Anişoara

VOI SPUNE ADEVARUL.ESTE PRIMA DATA CAND AM DAT DE ACEST SITE. NU SUNT DIN CLUJ, INSA POT SPUNE CA MI PLACE NOTIUNEA DE CINEFIL.CHIAR E F BINE INSPIRATA, FIL SAU FILI PROVENIND DIN LIMBA ANTICA GREACA SI INSEMNAND PRIETEN, ADICA DE FAPT PRIETENUL CINEMATOGRAFULUI. POT SA MA CLASIFIC CA FIIND UN CINEFIL NU VAD FILME DOAR PT A MA RELAXA CI POT SA SPUN CA IN ZIUA MEA LIBERA CARE ESTE DEDICATA FILMELOR, ADICA VIZIONAREA DE CATE FILME SE POATE IN ACEA ZI, ESTE UN FEL DE DEZLIPIRE DE LA REALITATE SI INTRAREA INTR O ALTA LUME. PUR SI SIMPLU MI PLACE SA MA SCUFUND IN FIECARE FILM CARE IL VIZIONEZ. SI DA AM MULTE DE COMENTAT DESPRE ANUMITI ACTORI RELE DAR SI BUNE DESPRE ALTII. VREAU SA ZIC CA O REVISTA AR PUTEA FI UN INCEPUT. DAR CEEA CE NU MI AR PLACEA AR FI SA VAD ACELEASI PERSOANE SA CRITICE THE MOVIES. CRED CA UN ANSAMBLU DE OPINII, DIFERENTIEREA LOR SAU POATE ASEMANAREA, CRITICA SI CONTRAZICEREA ESTE CEEA CE DUCE LA PROGRES SI EVOLUTIE. INSA O IDEEA MAI BUNA SI MAI APLICABILA IN ACESTE MOMENTE ESTE ACEEA DE A LANSA O SIMPLA IDEEA. ADICA UN NUME SI DE A INVITA CINEFILI SA-SI IMPARTASEASCA OPINIILE. DE EXEMPLU CA SA FACEM UN INCEPUT……
“THE HAPPENING” DACA TOTUSI ESTE NOMINALIZAT PENTRU ZMEURA DE AUR….. CE PARERI AVETI??? DECI ” KILL YOURSELVES” !!!! ))

Anunțuri

Discuție

Un gând despre &8222;Final dezbatere: Comunitatea cinefililor&8221;

  1. Anisoara, confunzi prietenii cu iubitii si limba greaca cu….cu altceva.

    Scris de shorkytroll | Februarie 12, 2009, 1:56 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: