*
citesti...
Filme

O cronica aminata

Acum ca a trecut valul, pot sa postez si eu ce imi mai ramasese de spus despre 4,3,2… Da, ati citit bine, despre 4,3,2… Premiile le-a meritat, cele pe care nu le-a primit, pacat ca nu le-a primit, dar nu poti avea totul, ca sa spunem asa… Asta scriam acum ceva vreme in revista Steaua:

„4, 3, 2, dar totusi primul
Acesta ar fi, cred, singurul titlu pe care l-aş mai putea da, în condiţiile în care, nu cred că mai există individ care să fi avut vreodată tastatura la degete şi să nu fi scris ceva despre filmul lui Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. Faptul că mă trezesc să „vorbesc” despre film abia acum, mă plasează într-un retard confortabil. Pentru că aşa cum au apărut, la fel s-au şi stins ecourile şi acum e linişte. Din păcate, o dramă există: faptul că, în numai cîteva zile, toţi au reuşit să spună tot, să interpreteze şi suprainterpreteze, să laude, să înjure, să strîmbe din nas româneşte (ştim cu toţii cum se uită românul, cu aerul acela de „e bun băiatu’ , da’ totuşi”). De aceea, tot ce-mi rămîne e să abuzez de subiectivisme, scurt şi incomplet.

Dacă filmul lui Mungiu, la fel ca Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu, a reuşit să împartă – imperfect, desigur – România în două (şi nu în smintiţi şi în mişei), eu trebuie să declar din capul locului că mă număr printre cei care au ieşit luminaţi de la film, ca şi cum aş fi găsit cine ştie ce diamante în mocirla porcilor. Pentru că filmul lui Cristian Mungiu îşi merită laudele, fiind peste ceea ce se mai face la noi, şi cu siguranţă peste ce mai apucă să finanţeze CNC-ul.

Nu o să încep să înşir eternele „(nu) mi-a plăcut pentru că”, ci aş vrea să mă opresc asupra unui element ciudat al filmului, care m-a încărcat ulterior, adăugîndu-i plusuri considerabile. Şi anume, filmul lui Mungiu este primul film care mi-a creat senzaţia acută că „există viaţă şi dincolo de film”. În 4, 3, 2, lucrurile şi oamenii au o viaţă a lor, care nu e surprinsă de nici o cameră de luat vederi. Să ne gîndim numai la cîteva momente, cum este cel al tatălui care, deşi anunţat, nu mai vine să-şi vadă fata (sau poate a venit, în lumea aceea independentă de film), a buletinului atît de important, dar totuşi uitat de toată lumea la recepţia hotelului, secvenţa mersului cu autobuzul şi cu biletul (dincolo de reconstiuirea atmosferei istorice), discuţia aparent nejustificat de aprinsă a lui Bebe cu mama sa etc. La fel ca acestea, mai există şi alte momente care lansează nuclee narative dincolo de film şi care conturează o lume formată – aşa cum sugerează şi finalul – din oameni şi poveşti care se ridică la suprafaţă, se despart sau se ciocnesc la fel ca bulele dintr-un pahar cu apă minerală. Cam aşa cum au făcut toţi cei care, într-o formă sau alta, au scris două cuvinte despre cel mai bun film al lui Mungiu şi, indiscutabil, cel mai bun film al tinerei generaţii de regizori români.

Poate că am supralicitat, dar nu trebuie să ne fie teamă să facem acest lucru. Dacă Mungiu s-ar fi născut în altă parte, nu într-o zonă în care acum nu mai poate fi văzut pentru că cinematografia a murit odată cu cinematografele, poate „critica” mai degraba morală sau moralistă nu s-ar fi scindat atît de mult între apărători naivi şi atacatori cu spume la gură, ci ar fi preluat exemplul modestiei şi moderaţiei cu care lucrează un regizor care îşi dă seama că încă nu a dat tot ce e mai bun.”

Anunțuri

Discuție

6 gânduri despre &8222;O cronica aminata&8221;

  1. Daca ar fi „indiscutabil cel mai bun film al tinerei generatii de regizori romani”, n-as putea sa-ti spun ca cel mai bun e „Hartia va fi albastra”, al lui Munteanu.
    Dar pot, deci e discutabil!

    Scris de Mihai | Ianuarie 25, 2008, 8:49 am
  2. Daca as fi vazut Hartia va fi albastra, ti-as putea spune ca e „discutabil”. Asa, cel putin pina acum, e indiscutabil 😛

    Scris de Daniel Iftene | Ianuarie 25, 2008, 8:56 am
  3. superlativele is in general greu de inghitit si, fara indoiala tu vorbesti in felul asta despre film. nu zic ca filmul nu merita aprecieri, premii etc. sigur, impactul pe care l-a avut se poate masura si prin criticile pe care le-a declansat(in cazul in care le-a declansat, but, then again, you should know better). dar… ceea ce spui tu e mult mai convingator decat filmul insusi.
    de exemplu, m-am bucurat mai mult de california … lui nemescu, mi s-a parut mult mai complex, poate ca mult mai savuros (mai curand decat complex). nu neg ca filmul lasa o multime de portite deschise catre alte nuclee narative, cum le zici tu, si treaba asta e, cred, o reusita. dialogurile is foarte realiste, si asta o fi si el un merit… mimetismul (sau realismul, daca vrem) functioneaza magnific (se surprinde excelent culoarea epocii bla bla)da ceva nu merge. nu imi dau seama ce. e , parca, neterminat. ii lipseste ceva. multe chestii „indiscutabil” bune parca ar fi luate si turnate cu ghiotura laolalta, fara ca din asta sa iasa ceva extraordinar de bun.
    whatever, e opinia mea de diletant.

    Scris de simona | Ianuarie 26, 2008, 6:46 pm
  4. Capetele lasate libere din film sint, asa cum am specificat, marcate de subiectivitate. Nu pot baga mina in foc ca Mungiu si-a gindit filmul astfel. La fel de bine, ele pot da nu o impresie de „infinit”, ci de „neterminat”.
    Nota: In orice terapie, nu exista „profesionisti” si „diletanti”. Sintem, pina la urma, subiectii acelorasi „medicamente”. 😛

    Scris de Daniel Iftene | Ianuarie 26, 2008, 7:48 pm
  5. Eu,pe proprie raspundere, ma voi plasa in randul celor cu spume la gura. Nu ma voi lega de modul in care a fost scris, filmat si regizat filmul. Ma deranjeaza in primul rand subiectul si, chiar mai tare, modul in care a fost tratat subiectul. Sunt satul de filme despre comunism! Mai mult, sunt satul de filme despre dramele din perioada comunista. Am inteles, prind foarte bine filmele care livreaza povesti pasibile de o dezvrajire a occidentului cu privire la valorile comuniste care au parut intotdeauna placute intelectualilor de la dreapta cortinei de fier. Da, comunismul e nasol. Da, comunismul este o utopie. Da, comunismul naste monstrii. Dar oare cinematografia tarilor ex-comuniste trebuie sa insiste atat de mult pe dramele omului de rand. Chiar trebuie sa facem cate un film pentru fiecare anomalie. Mai intai se fac filme despre cat de greu era sa parasesti tara, apoi despre interzicerea avortului,despre cum au fost incinerate victimele de la Timisoara, ar mai merge vreo cateva filme de impact despre reeducarea de la Pitesti, poate inca vreo doua-trei despre lipsa alimentelor si cozile de la lapte s.a.m.d. Eu sincer is cam satul si parca as mai astepta si altceva de la regizorii romani.
    De ce zic ca ma deranjeaza modul in care e tratat subiectul: filmul este mult prea realist-dramatic(pentru gusturile mele). Subiectul este frust, dupa parerea mea, doar cu scopul de a soca.
    4,3,2 pe langa Good Bye Lenin si The life of others (Leben der Anderen, Das) mi se pare un film ieftin, lipsit de inspiratie, fara pic de clasa. Se pare ca nu degeaba se lauda nemtii ca au umplut bibliotecile cu clasici, pe cand noi ne multumim doar cu…frusta realitate.

    Scris de Anonymous | Ianuarie 26, 2008, 9:55 pm
  6. Anonima o semneaza tot Shorky.

    Scris de shorky | Ianuarie 26, 2008, 9:58 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Actualizări Twitter

  • RT @simonpegg: Ha I wrote 'waste' instead of 'waist'. Must have seemed a bit hard on myself. If you get my meaning.> 3 years ago
  • INJUST: Daca ma-ta are cratima, mama de ce nu are?> 5 years ago
  • Pierdut vointa sa muncesc. Ofer recompensa. In caz contrar, o declar nula!> 5 years ago
  • La asta nu m-am gandit. pentru #cluj . Ce inseamna un @danielrus la casa omului. As adauga baruri pe pontoane in unele zone de pe Somes.> 5 years ago
  • deja al doilea joc de cuvinte la care s-a mai gandit cineva inainte. call me mr. originality... si totusi the duck knight rises?> 5 years ago
%d blogeri au apreciat asta: