*
citesti...
Filme

Atacuri murdare în doi

Nu ştiu dacă am crezut vreodată în magie şi magicieni mai mult de simplele ghiciri incredibile de dame de pică şi opt de treflă. Adică undeva mai jos de genunchiul broaştei. Nici nu am avut ocazia să văd magicienii „in action”, iar dincolo de asta, am ştiut că este mereu un truc. Asta ar fi şi concluzia Prestige-ului fraţilor Nolan, dacă am lua-o aşa, tot de la genunchiu broaştei.
Prestige e un thriller de succes, lansat acum un an, pe care M. l-a ales pentru că voia ceva mai bun decît eternele horror-uri cu adolescenţi şi fără monştri pe care le mai vedem cînd avem chef, timp şi cînd nu-i Seinfeld. Un film despre magie, ca pretext, şi despre obsesie în subtext. E vorba despre cît de mult poţi ataca pentru a dobîndi Prestigiul, despre ce poţi sacrifica şi despre cine are ultimul as în mînecă – după ce au trecut toţi ceilalţi patru.
Prestige e povestea a doi magicieni care încearcă să se depăşească unul pe celălalt, să se autodepăşească în acelaşi fel, să spargă barierele lumii solide. Castingul este excelent cu un Christian Bale – noul icon al soft&bad boys (mai mult soft, după părerea mea) – şi multifaţetatul Hugh Jackman, de data asta un Wolverine care anticipează momente ale rolului pe care îl face în The Fountain (Aronofsky, 2006). Alături de ei, Michael Caine, Scarlett Johansson şi, special guest, David Bowie.


Revenind la ideea filmului – tentat să o pun cu I mare, dar nu vreau să vă sperii – dincolo de atacurile murdare (eternul schimb de replici între cel care merge pe the safe side of the street (Angier) şi pe cel care inovează (Borden) despre ce presupune „a-ţi murdări mîinile”) focusul cade pe limitele psihice şi fizice ale individului. Fragilizare şi revenire. Atac prin surprindere, anticiparea atacului, contracararea lui înainte ca acesta să se fi născut. Nu există personaje curate (în afară de personajele lui Caine – un fel de Gandalf al magicienilor secolului XIX – şi ale cîtorva victime necesare în curgerea poveştii). Toate au mîinile murdare. Selecţia celui mai bun pare să se facă aleator, deşi mecanismul scos la iveală de sub maşinăriile complicate de creat iluzii este foarte bine pus la punct. Şi deja poate am spus prea mult.


E un film pe care nu cred că trebuie să-l rataţi, mai ales că va completa imaginea unui alt cuplu de scenarişti-regizori-producători, fraţi, nu de cruce, ci naturali. Christopher şi Jonathan Nolan (care au lucrat împreună mai ales pentru scenariile de la Memento şi de la viitorul film din seria Batman – The Dark Knight, care se va lansa în 2008) devin cu un film ca The Prestige un cuplu promiţător, nu de calibrul celebrilor fraţi Coen, dar, în orice caz, peste fostele speranţe care s-au cam veştejit odată cu trecerea Matrix-ului, fraţii Wachowski. Şi iarăşi revenim la tema dublului, excelent folosită în The Prestige. Pe care vi-l recomand. Şi am pus punct. Punct. Să nu rataţi citirea reciprocă a jurnalelor, ca formă inteligentă de dezvoltare a scenariului.

*The Prestige, R: Christopher Nolan, S: Jonathan Nolan&Christopher Nolan, A: Hugh Jackman, Christian Bale, Michael Caine, Scarlett Johansson, SUA, UK, 2006.

//

Anunțuri

Discuție

3 gânduri despre &8222;Atacuri murdare în doi&8221;

  1. Dap, daca tot nu e Seinfeld in seara asta…
    Prestige, un film care merita vazut, in nici un caz revazut. Dupa cum bine zice Danutz, trebuie sa fii prea bou sa nu stii ca in spatele fiecarui numar de magie este un trick, o inselatorie, care, dintr/o perspectiva de culise, este la discretia ratiunii. Cu toate acestea, tocmai in acest punct se naste magia, atunci cand stii ca in spatele numarului de magie este un trick dar nu poti sa iti dai seama care este acela. In aceste momente poti sa renunti linistit la orice preconceptie (fie animista, fie metafizica, fie pur si simplu naiva…)si sa realizezi ca de fapt magia este o ARTA. Ca arta, magia reuseste sa transforme si sa purifice toate intelesurile peiorative ale termenului „inselatorie” iar in ceea ce/i priveste pe „inselati” sa/i insemineze cu una dintre cele mai nobile stari, i.e. uimirea. Filmul reuseste sa surprinda pe alocuri aceste aspecte. Dupa mine, cel mai slab punct in acest film despre magie este tocmai magia in acel prim sens pe care/l dezavuez, concretizat in film prin masinaria lui Tesla.
    Desi destul de evidenta, depasind cu mult nivelul mult mai subtil al sugestiei, mi/a placut si ideea cu acel muzeu al esecurilor. Intr/o viata plina de incercari ratate, Angier avea posibilitatea de a/si admira propriile exuvii, marii embrioni ai prestigiului, avortati inaite de a/i cunoaste roadele.De fapt, Angier este un fel de Sisif. In lupta pentru succes el pierde perpetuu. Intotdeauna un altul castiga…un alt el.
    In cocluzie, pe scara urmatoare:
    Film extraordinar
    Film foarte bun
    Film bun care merita vazut
    Film care merita vazut dar nu si revazut
    (comasand)Filme proaste care nu merita vazute
    Prestige face parte din clasa filmelor care merita vazute si atat(cum zisai, de altfel, si la inceput).Dixi.

    Scris de shorky | Noiembrie 15, 2007, 8:43 pm
  2. eu am vazut filmul asta de vreo trei ori… prima data a fost fain, chiar a intrat in my top ten. a doua oara, a cam scartait si a treia a fost ca a doua oara.

    ce am observat… ca wolverine e un plangacios. la asta se pricepe cel mai bine. si nu ma refer doar la the fountain si prestige.
    christian bale – oare cum ar fi lumea filmului cu doi ca el? (uita-te la harsh times… sa vezi ce soft e acolo :P):D

    filmul asta nu are personaje curate. toate se murdaresc la un moment dat. chiar si victimele :).

    Scris de letea | Noiembrie 17, 2007, 10:19 am
  3. intr-adevar, personajele se murdaresc, dar curatenie absoluta stim cu totii ca nu exista. de ce nu eram de acord cu tine cind ziceai ca si personajul lui Caine ii murdar? pentru ca, la un moment dat, el devine atit un pucte de echilibru, cit si o instanta de judecata, una care si-a intors degetul mare in joc, in ceea ce-l priveste pe Angier. Cit despre Bale… toate bune si frumoase, sper sa arate mai multe in urmatorii ani. Are mari sanse sa ajunga un clasic :).
    Shorky, imi pare bine ca esti alaturi de mine in blogu asta si ca iti place, pe alocuri ce scriu. Nuantarile si precizarile tale sunt mai mult decit necesare. De fapt, imi pare bine ca post-urile voastre vin sa completeze si sa dea profunzime consideratiilor mele. multumesc din nou.

    Scris de D.I.Kine | Noiembrie 17, 2007, 10:48 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Actualizări Twitter

  • RT @simonpegg: Ha I wrote 'waste' instead of 'waist'. Must have seemed a bit hard on myself. If you get my meaning.> 4 years ago
  • INJUST: Daca ma-ta are cratima, mama de ce nu are?> 5 years ago
  • Pierdut vointa sa muncesc. Ofer recompensa. In caz contrar, o declar nula!> 5 years ago
  • La asta nu m-am gandit. pentru #cluj . Ce inseamna un @danielrus la casa omului. As adauga baruri pe pontoane in unele zone de pe Somes.> 5 years ago
  • deja al doilea joc de cuvinte la care s-a mai gandit cineva inainte. call me mr. originality... si totusi the duck knight rises?> 5 years ago
%d blogeri au apreciat asta: