Dacă mîine ați dispărea toți? Dacă atunci cînd m-aș trezi din somn nu ar mai fi nimeni în jur? M-aș bucura de libertate, tot pămîntul va fi al meu, voi bea șampaniile cele mai scumpe, mă voi îmbrăca de la Calvin Klein și voi locui într-un Palat în Piața Unirii? Sau voi înnebuni de singurătate, voi dori să-mi curm zilele mizerabile de “președinte al unui pămînt tăcut”? Nu știu, dar e totul filmat în “The Quiet Earth”.
“The Quiet Earth” nu e un film la care ajungi cu una cu două. Trebuie să-ți placă filmele vechi – e din 1985 -, science-fiction și cu scenarii post-apocaliptice. Și mai trebuie să scotocești în cinematografia neo-zeelandeză, iar asta chiar n-o face oricine.
La prima vedere, premisa e văzută și răs-văzută de zeci de ori. Un om se trezește că este singur pe planetă. Spre deosebire de ceilalți eroi de tipul “I Am Legend”, omul nostru află destul de repede ce s-a întîmplat: un experiment în care era implicat și el însuși a luat-o razna și a șters orice ființă de pe fața pămîntului. Și, mai mult de atît, e posibil să se și repete. Așa că cercetătorul Zac Hobson (jucat de Bruno Lawrence, un actor care cel mai prbabil nu vă zice nimic din cauza discreției și vitezei cu care a trecut prin viață) e încărcat de vina de a fi unul dintre artizanii apocalipsei, dar și de o curiozitate științifică față de schimbările fizice care au loc în jurul lui.
Mai bine de jumătate de film, regizorul Geoff Murphy o dedică urmăririi personajului principal ca pe un șoarece de laborator pus într-un labirint la capătul căruia există două ieșiri: nebunia și supraviețuirea. Secvența discursului ținut de la balcon în fața celor mai importante personaje din istoria omenirii e “de colecție”, la fel de fascinantă fiind și “execuția” ratată a lui Dumnezeu.
Mai multe nu vă spun, vă las să descoperiți cu mintea voastră unul dintre cele mai bune filme SF care mi-au căzut în mînă în ultima vreme.
Discuție
Niciun comentariu până acum.