Dacă aș spune numele locului, probabil că ați zice că sînt nebun. Cui îi mai pasă de oale, ulcele, fîntîni, biserici și alte fantasme rurale șterse odată cu schimbarea opincii cu pantoful cu toc cui? Poate numai străinilor fițoși care încă n-au făcut alergie la cuvinte ca popular, etno sau folk.
Și totuși… Îi zice Parcul Etnografic Romulus Vuia și e deschis pe Tăietura Turcului din 1929. Și e o bijuterie în care am petrecut o sîmbătă perfectă, culegînd merele și perele căzute pe jos, de prin livezi, chiorîndu-ne la veverițe cum se îndopau cu aceleași mere și pere și, poposind, obosiți de atîta drum de la o casă din Bistrița la o biserică din Maramureș și înapoi la un grajd din Cluj, pe prispa unei case din lut care avea în spate o grădină superbă. Și-atunci ne-am hotărît să revenim și să stăm, culcați pe iarbă și cu o carte în mînă, o zi întreagă. Nu tu manele din mașini, nici miros de mici și rîgîit sonor a bere la PET. Doar liniște, și iarbă, și cald, și livezi la care doar visezi cînd stai în metrul tău pătrat de balcon… și ăla închis. Și pentru ce? Pentru 6 lei intrarea sau 3 dacă ești student, elev sau altceva?
PS: Ne bate gîndul să ne facem abonament pe un an. 45 de lei pe persoană, din mai pînă în octombrie… hmmmm.
Ai perfecta dreptate, locul e o splendoare si merita din plin cei 45 de lei/an. Inca doi ani de administratie portocalie a Clujului si nu vom mai avea nici un spatiu verde, vor vinde si Muzeul Satului vre-unei corporatii sau asa-zis “investitor” strategic rupt in cur. Deplang si eu problemele acestea pe Lumea dupa Eufrosin, te invit sa dai o privire acolo, ca doar clujeni suntem amandoi – numai bine!
Publicat de eufrosin | octombrie 4, 2011, 4:24 pm